Modalitati de finantare a unei afaceri

Sursele de finantare care trebuie avute in vedere sunt:
1.Capitalul propriu
2.Creditul bancar
3.Finantarile obtinute prin programe de promovare a IMM-urilor
4.Fondurile de capital de risc
5.Leasingul
6.Creditele de la furnizori si de la clienti
Pentru a avea o imagine mai clara si pentru a intelege ce varianta de finantare vi se potriveste cel mai bine, le voi trata punctual pe cele enumerate mai sus.euro_biroulcontabil

1.Capitalul propriu
Capitalul propriu include resursele proprii atrase de la parteneri privati, altii decat societatile financiare. Capitalul propriu reprezinta, de fapt, aportul asociatului/asociatilor la afacere.
2.Creditul bancar
Pentru firmele nou infiintate bancile acorda ceva mai greu finantare, deoarece nu au documente financiare pe baza carora sa faca analiza, iar decizia de finantare trebuie luata exclusiv pe baza potentialului de reusita a firmei si a garantiilor prezentate de catre intreprinzator.
Cu toate acestea, exista si banci care ofera finantare pe baza unor planuri de afaceri bine puse la punct si in limita unor plafoane prestabilite. Pentru a avea o sansa la obtinerea unui credit, intreprinzatorul trebuie sa prezinte institutiei financiare toate documentele solicitate, sa aiba garantii pe care sa le poata oferi in schimbul obtinerii creditului si sa nu supradimensioneze creditul in comparatie cu nevoile afacerii sau cu posibilitatile de rambursare ale firmei.
In ceea ce priveste garantiile pe care intreprinzatorul trebuie sa le ofere, acestea pot fi imobile, echipamente, autoturisme pe care intreprinzatorul le are in proprietate si pe care e dispus sa le ipotecheze in favoarea bancii.
In cazul in care IMM-ul care doreste sa contracteze creditul nu are garantiile necesare, poate apela la institutii specializate, precum fondurile de garantare de credite. Aceste fonduri garanteaza prin scrisori de garantie firmele care doresc sa obtina un credit rambursabil.
In Romania, in momentul de fata, exista trei fonduri de garantare, respectiv:
– Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri
– Fondul Roman de Garantare a Creditului
– Fondul de Garantare a Creditului Rural

3.Finantarile obtinute prin programe de promovare a IMM-urilor
Cunoscuta fiind aversiunea la risc a bancilor pentru societatile nou infiintate, s-au dezvoltat programe de finantare care se adreseaza exact firmelor nou infiintate.
Pentru aceste tipuri de programe exista un set de documente prestabilite care trebuie intocmite (ex: plan de afaceri). Documentele astfel intocmite intra in competitie cu documentele altor intreprinderi nou infiintate si cele mai bune proiecte primesc finantarea (suma maxima finantata si numarul maxim de proiecte admise sunt stabilite, in general, inca de la inceputul programului).
Aceste tipuri de programe de finantare, destinate sprijinirii infiintarii IMM-urilor, pot fi si rambursabile, dar si nerambursabile.
Finantarile rambursabile pot fi accesate cu dobanzi mai mici decat cele de pe piata, si sunt oferite de catre banci care, in prealabil, sunt finantate din bani publici pentru acest scop.
Finantarile nerambursabile reprezinta ajutoare acordate IMM-urilor si pot proveni din doua surse, respectiv:
– Bugetul de Stat
– Uniunea Europeana sau alte organizatii internationale
Un astfel de program de finantare nerambursabila pentru infiintarea IMM-urilor de catre tineri este prezentat detaliat in articolul “Stimularea infiintarii IMM-urilor de catre tineri”

4.Fondurile de capital de risc
Prin fondurile de capital de risc, intreprinzatorul primeste, de fapt, un partener in afacere, care aduce o suma importanta de bani ca aport la capitalul social. In general, fondul de capital de risc doreste sa fie actionar minoritar si sa isi retraga participarea in aproximativ cinci ani. Prin faptul ca doreste sa fie actionar minoritar, marele dezavantaj este ca intreprinzatorul trebuie sa aduca in afacere un capital mai mare decat cel oferit de fond.
Oricum, fondurile de capital de risc sunt destinate in general companiilor mari care doresc infuzie de capital pe o anumita perioada, nefiind destinat intocmai IMM-urilor. Cu toate acestea, un fond de risc poate fi partener si cu o intreprindere nou infiintata.
Daca un intreprinzator reuseste sa convinga un fond de capital de risc in acest sens, atunci intreprinderea respectiva va beneficia, printre altele, de trei avantaje esentiale:
– Primeste o infuzie importanta de capital pe o perioada lunga de timp, fara a fi nevoit sa achite dobanzi
– Aportul de capital figureaza in contabilitatea firmei ca sursa proprie de finantare (aport de capital social) si nu ca o datorie
– Odata cu banii, fondul de capital de risc aduce in firma nou infiintata si specialistii sai care vor asista intreprinzatorul la managementul firmei.
5.Leasingul
Leasingul este o forma speciala de creditare pe termen mediu si lung. Diferentele detaliate dintre leasing si credit sunt prezentate in articolul “Leasing vs. Credit”
In cadrul operatiunii de leasing, echipamentul necesar intreprinderii este cumparat de catre societatea de leasing si inchiriat ulterior intreprinderii. La finalul contractului de leasing, intreprinderea are optiunea de a cumpara echipamentul respectiv la un pret simbolic, stabilit de la inceputul contractului, si numit, in practica, “valoare reziduala”.
6.Creditele de la furnizori si de la clienti
Acest tip de finantare se mai numeste si “credit real” si este disponibila, in general, numai pe termen scurt, fiind si cea mai ieftina modalitate de creditare. De asemenea, acest tip de creditare se face intre parteneri de afaceri care prezinta incredere unul in celalalt, iar sumele finantate nu sunt foarte mari, dar sunt totusi suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioada de timp.
Modalitatea efectiva de creditare in cazul acestor credite reale este una din urmatoarele doua:
– Un cumparator achizitioneaza un produs de la un furnizor, urmand sa achite efectiv produsul intr-o anumita perioada de timp. In acea perioada de timp, cumparatorul utilizeaza suma de bani pe care ar fi trebuit sa i-o dea furnizorului in interesul propriei firme
– Un cumparator achita unui furnizor o suma de bani pentru un bun ce urmeaza a fi livrat la o data ulterioara. In aceasta perioada, furnizorul poate utiliza banii clientului in interesul propriei firme.